Sobolanul care vede auzind


Foto: en.wikipedia.org

In Sahara traieste un mic rozator nocturn, Meriones crassus. Desi deserturile sunt saracite de „repere” geografice, acest soi de sobolan reuseste sa-si gaseasca adapostul, chiar daca s-a indepartat 3-4 km de acesta. S-a constatat ca mirosul sau este slab, iar vazul nesemnificativ. Deci nici vazul, nici mirosul nu-i servesc la orientare. Cercetatorul francez F. Petter a emis, in anul 1968, o ipoteza interesanta, confirmata zece ani mai tarziu prin cercetari amanuntite. Meriones s-ar ghida dupa zgomotele si sunetele cu semnificatii fundamentale in „convorbirile” unor specii, codificandu-le ca repere spatiale. Acest tipar comportamental este, in buna masura, instinctiv, dar implica o importanta componenta de „invatare” prin experienta individuala. Bulele timpanice hipertrofiate ale acestui sobolan permit receptarea de la mari distante si adesea simultana a unor stimuli sonori si au o structura – inca putin studiata – care permite transformarea unor ultrasunete in sunete si separarea semnalelor semnificative de zgomotele si ultrasunetele parazite.

Recent, bionistii au luat in studiu acest sistem de orientare spatiala cu ajutorul reperelor sonore semnificative, pentru a pune la indemana orbilor o „ureche” vazatoare.

Ideea de a ajuta orbii este ceva mai veche si ea porneste tot de la un criteriu de bionica: gasirea modelului uman pentru radarul liliecilor. J. Linvill a construit, in anul 1964, un aparat bazat pe vibratii. Fotocelulele care luneca peste un text tiparit, atunci cand trec peste locurile intunecate, imprima o vibratie unor cristale piezoelectrice, asezate dupa o mostra data. Aceste cristale pot fi pipaite cu mana si, astfel, se pot citi 20 de cuvinte pe minut. Un grup de cercetatori englezi a pus, in anul 1969, la punct un aparat pentru orbi, bazat pe principiile ecoului. „Sondor”-ul (asa se numeste aparatul) emite un sunet ascutit, la limita frecventei audibile, de 16 000 Hz. Orbul – al carui auz, in lipsa vazului, este cu mult mai dezvoltat, prin compensatie – invata destul de repede sa se calauzeasca dupa variatiile de sunete reflectate de diferitele obstacole pe care este capabil sa le localizeze de departe. Dar sistemul este imperfect, deoarece zgomotele strazii fac sa intervina un prea mare numar de paraziti de frecvente audibile.

O solutie propusa (si inca nerealizata) este folosirea ultrasunetelor. Pe ecranele sondelor acustice moderne semnalul sonor este transformat intr-un spot. Daca omul ar putea sa aprecieze fizic semnalul, sistemul sau nervos ar fi poate capabil sa se adapteze acestui nou mod de percepere. Din acel moment, orbii ar putea sa identifice obiectele si obstacolele tot dupa caracterul sunetului reflectat, dar transformat de data aceasta in semnal electronic si solicitand direct sistemul nervos, fara a trece prin organele obisnuite ale perceptiei: ochii si urechile.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

Anunțuri
Etichetat cu: , , , ,
Postat in Animale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: