Submarinele vegetale


otratelul-de-balta

Plantele de apa cu flori au trebuit sa rezolve in mediul lor natural o foarte grea problema hidrotehnica, si anume deplasarea in sens vertical a intregului organism, sau a unor parti din el in anumite perioade ale vietii. Astfel, polenizarea nu poate avea loc decat la suprafata apei, iar fructul trebuie sa isi petreaca perioada de repaus pe fundul mlastinii.

Scufundarea si ridicarea la suprafata apei este realizata de animale cu ajutorul miscarilor unor organe speciale sau a membrelor. Plantele n-au astfel de organe. Ele trebuie sa procedeze asemenea unui mecanism creat de mana omului-respectiv ca un submarin-folosind insa energia si reactia lor vitala. Scufundarea submarinului se realizeaza prin umplerea tancurilor de balast cu apa, iar ridicarea la suprafata prin eliminarea apei din aceste incaperi speciale cu ajutorul pompelor. Ca sa vedem in actiune principuil submarinului aplicat de o planta, nu avem decat sa privim otratelul de balta-Utricularia vulgaris. Plasa sa cu capcane, folosita pentru a prinde insectele, are de asemenea si rolul de tanc de balast.

Cand planta a fructificat, capcanele isi inceteaza menirea. Capacelele lor intepenesc, iar peretii sensibili isi pierd proprietatea contractilitatii, lasand apa sa patrunda in voie in interiorul utriculelor. Ingreunata, planta se scufunda. Periscopul lujerului floral, care in mod obisnuit se inalta deasupra apei, dispare brusc, tragand spre adanc micile camarute cu seminte care isi vor face somnul de iarna pe fundul mlastinii.

Un submarin, sau mai degraba un batiscaf vegetal nu mai putin interesant este si castana de apa, numita si ciulinul de apa-Trapa natans. Ambele numiri, aparent contradictorii, sunt perfect justificate, fiecare pentru o etapa din evolutia fructului. La inceput, acoperit de un invelis verde destul de gros, fructul se aseamana foarte mult cu o castana. Invelisul ii serveste ca un colac de salvare : il usureaza cat timp se dezvolta samanta verde, legata de planta mama. Cand fructul s-a copt, franghia de legatura se rupe, iar invelisul verde, descompus de apa, se desprinde, scotand la iveala partea lemnoasa, neagra ca abanosul, cu patru ghimpi ascutiti si cu un mic chepeng. Ingreunat de miezul compact si hranitor, fructul cade pe fundul baltii, acolo unde ancorele ghimpilor il fixeaza trainic, pazindu-l in acelasi timp de gura pestilor.

Batiscaful ierneaza in adancuri. Primavara, radacioara impinge chepengul si se prinde de mal. Cand plantuta a consumat intreaga substanta de rezerva, batisfera se usureaza si incepe sa se inalte, permitand frunzulitelor sa scape din inchisoarea de abanos pin deschizatura chepengului asezat astfel intr-o pozitie mai favorabila.

Iesit la suprafata apei, batiscaful lemnos se lasa purtat de curenti si calatoreste ca o epava, esuand uneori la tarmul marii.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

Tagged with: ,
Postat in Plante

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Introduceţi adresa dvs. de email pentru a vă abona la acest blog şi o să primiţi notificări de postări noi prin email.

Alătură-te altor 246 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: