O vulturica din Carpatii Romaniei unica in lume


vulturica

Acum mai bine de 30 de ani, în ierbarul studentului clujean Nicolae Tomescu, ochiul ager al profesorului E. Nyarady a descoperit o composită neobişnuită, cu dată de recoltare 7.7.1961. Păstrând toate caracterele generale ale familiei păpădiei, această plantă, care aducea puţin la flori cu neamurile de vulturică (Hieracium), iar la frunze cu un neam de ciucuşoară (Alysswn suxatile var subsinualwn), se deosebea de toate vulturicile cunoscute pe glob. Avea o rădăcină puternică, lemnoasă, frunze groase învelite în straturi suprapuse de peri stelaţi, o tulpină scurtă cu 1-2 frunze, 1-2 flori galbene, mari, cu petale la vârf adânc închise. Puţine din xerofilele cunoscute în ţară şi peste hotare prezentau un înveliş de peri stelaţi atât de gros. Acest caracter frapant, alături de paleile receptacolului, lungi până la jumătatea papusului, şi de achene rotunjoare, cu vârf lat, l-au îndreptăţit pe savantul clujean să încadreze această plantă într-un gen nou pentru ştiinţă, endemic în ţara noastră. În cinstea muntelui Pietrosul Broştenilor, unde a fost descoperită planta, genul a fost numit Pietrosia, iar specia, levitomentosa pentru a sugera bogatul ei înveliş lânos. Descoperirea acestei plante a stârnit furtunoase dispute în lumea ştiinţifică, în volumul al XIII-lea al Florei Republicii Socialiste România, apărut în 1976, Pietrosia devine o specie endemică a genului Hieracium, ca urmare a reviziei făcute de reputatul botanist maghiar Soo, care-i propune numele de Hieracium levi tomentosum. Doi ani mai târziu, volumul al IV-lea din Flora Europaea o include sub egida altui gen de composee, Andryalla, gen mediteranean răspândit din Grecia până în insulele Azore. Astfel că Pietrosia levitomentosa, alias Hieracium levitomentoswn, a devenit deocamdată Andryalla levitomentosa, specie endemică pentru România.

Această plantă atât de disputată trăieşte pe muntele Pietrosul Broştenilor, în zona numită Pietrosul Bogolin, deasupra limitei pădurii, la 1600-1700 m altitudine pe o suprafaţă stâncoasă de circa 150 mp, cu înclinaţie de 30-80°. Este unul dintre cele mai mici areale din lume pentru o specie vegetală. Totuşi, aici planta creşte din abundenţă, formând mici pâlcuri, ce se înmulţesc şi prin seminţe, dar şi pe cale vegetativă.

Plantele însoţitoare – comune prin părţile locului şi binecunoscute în flora carpatică – nu ne pot oferi date semnificative despre prezenţa singulară a acestei eoniposite. Enigma originii ei rămâne deocamdată greu de descifrat.

Vulturica Pietrosului e un dar uimitor al Carpaţilor Răsăriteni. E poate o relictă a climatului tropical uscat, care a supravieţuit doar în acest colţ tainic al tinerilor munţi Carpaţi, datorită abundentului său înveliş lânos.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

Tagged with: , , , , , , , , , ,
Postat in Plante

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Introduceţi adresa dvs. de email pentru a vă abona la acest blog şi o să primiţi notificări de postări noi prin email.

Alătură-te altor 246 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: