Plantele care prevad vremea


plante-schimbatoare

În lipsa unui barometru, plantele sunt capabile să ne vestească la fel de exact apropierea unei ploi sau furtuni prin unele semne olfactive şi vizuale pe care oamenii legaţi de natură le cunosc foarte bine.

Astfel, aromele şi parfumurile răspândite în aer sunt cu mult mai tari deoarece uleiurile eterice se evaporă mai intens din cauza căldurii puternice. Dar apăsarea aerului încărcat cu vapori, din preajma ploii, împiedică miresmele să se împrăştie, aşa că ele se menţin într-o concentraţie puternică la suprafaţa pământului.

Tufele şi plantele zac ca ofilite. Crengile atârnă fără vlagă, iar frunzele se chircesc. Explicaţia e simplă. În mod normal, planta transpiră dând afară surplusul de apă. Or, în preajma unei furtuni, atmosfera este suprasaturată de vapori care împiedică plantele să transpire normal. Atunci o parte din apă rămâne în corpul plantei. Frunzele şi mlădiţele îngreunate de prisosul de lichid atârnă fără vlagă, dându-ne impresia înşelătoare că sunt ofilite.

La meridianul ţării noastre există câteva plante-barometru care în mediul lor de viaţă pot da indicaţii la fel de precise asupra vremii.

În pădurile de fag, multe specii de ferigi ne pot preveni cu precizie. Când se anunţă vreme călduroasă, ferigile îşi răsucesc frunzele în jos, iar înainte de ploaie şi le desfac.

Cel mai desăvârşit barometru al acestor păduri e însă măcrişul (Oxalis acetosella), uşor de recunoscut după florile sale albroze şi frunzele ca de trifoi. El îşi închide corola şi-şi strânge frunzele trifoliate în preajma ploii.

In pajiştile din zona montană şi sub alpină, acelaşi oficiu îl îndeplinesc luceafarul (Scorzonera roşea), rudă cu barbacaprei din fânefe, de care se deosebeşte prin statura mai scundă şi prin unicul capitul de culoare roză, şi ciurul-zânelor sau turta-vacii (Carlina acaulis), rudă cu ciulinii, dar al cărei capitul mare, argintiu şi scăios, cu diametrul de 6-20 cm, se întinde deasupra pământului din cauza codiţei prea scurte.

Când se anunţă o ploaie de munte, luceafărul îşi închide bumbul trandafiriu iar ciurul-zânelor îşi trage repede bracteele spinoase peste miezul formal din flori tubuloase, încât ia forma unui boboc. După încetarea ploii, aceste plante îşi reiau înfăţişarea obişnuită.

În păşunile alpine deschise, situate la înălţimi de peste 2 000 m, un excelent barometru vegetal este sângele-voinicului (Nigiitella mbra şi N. nigra), orhidee declarată monument al naturii, uşor de deosebii după inflorescenţa ei ca un cheag de sânge. Când vremea este frumoasă şi sunt şanse să se menţină, planta împrăştie pe o rază de zeci şi chiar sute de metri un pătrunzător parfum de vanilie. Când vremea se strică, în preajma unei ploi sau unei furtuni, planta nu-şi mai risipeşte parfumul, semn că ar fi bine să ne găsim cât mai repede un adăpost.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

Tagged with: , , , , , ,
Postat in Plante

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Introduceţi adresa dvs. de email pentru a vă abona la acest blog şi o să primiţi notificări de postări noi prin email.

Alătură-te altor 246 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: