AHA (dinastia I)


AHA

Rezultatele recentelor săpături arheologice din nord-estul Deltei Nilului, de la Abydos (în special de la Umm el-Qaab), Hierakonpolis şi Elephantine au schimbat profund cunoştinţele noastre despre istoria Egiptului Arhaic.

Ca atare, Aha nu mai este acreditat ca fondatorul dinastiei I, ci urmaşul lui *Narmer, iar acesta din urmă nu mai este considerat un suveran al aşa-numitei dinastii „0“, ci primul faraon al primei dinastii.

Sursele pe baza cărora se reconstituie istoria Epocii Arhaice sunt: morminte şi complexe mortuare, ceramică, stele funerare şi mici statuete ale unor faraoni şi demnitari. Un rol aparte revine sigiliilor de pe vase, care poartă inscripţii hieroglifice rudimentare. Mult mai importante sunt etichetele – de lemn, fildeş sau ebonită – care sunt plăcuţe dreptunghiulare prevăzute cu un mic orificiu pentru fixare, ataşate principalelor bunuri din cadrul complexelor morturare. Aceste etichete au o semnificaţie specială deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite informaţii istorice – prin intermediul unor texte hieroglifice, dar şi al reprezentărilor -, cum ar fi: numele faraonului, activităţile legate de cult, scene de luptă etc.

Ţinând cont de această realitate, T. Wilkinson scria că începând cu domnia lui Aha putem vorbi de existenţa sistematică a „analelor“, autorul referindu-se la etichete.

În conformitate cu uzanţa epocii, se cunoaşte numai numele – Horus al faraonului, adică Aha, având semnificaţia de „Luptătorul“. Unii egiptologi au încercat să dovedească faptul că începând cu domnia lui Aha apare şi numele-nebti al suveranului. Greşeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeş, provenită din mormântul reginei Neithhotep de la Naqada, care – în registrul de sus – prezintă, pe lângă serekh-ul lui Aha, şi desenul unei capele în interiorul căreia apar semnele hieroglifice redând propoziţia nebti men. Primul cuvânt semnifică într-adevăr „Cele două stăpâne“, adică zeiţa Nekhbet din Egiptul de Sus şi zeiţa Uadjet din Egiptul de Jos şi scoate în evidenţă dualitatea regatului, însă nu are nimic de-a face cu viitoarea titulaturănebti. Cel de-al doilea cuvânt nu este numele-nebti al lui Aha, adică Men, şi nu are nici o legătură cu semi-legendarul *Menes. Probabil, grupul de cuvinte redă numele unei capele, nebti men „Cele două stăpâne eterne“.

Numele-Horus al faraonului mai apare şi pe alte obiecte provenind din următoarele aşezări: Abu Rowash, Zawiet el-Aryan, Saqqara, Heluan, Naqada, iar pe teritoriul Israelului, la En Besor.

Fragmentul unei cutii de fildeş, descoperit în complexul mortuar al regelui de la Abydos, a păstrat şi numele soţiei sale, Bener-ib „Cea cu inima dulce“.

Se cunoaşte şi numele mamei lui Aha, regina Neithhotep, al cărei mormânt de la Naqada a fost considerat a fi al lui Aha. Mormântul, una dintre cele mai semnificative construcţii funerare ale dinastei I, conţine şi câteva etichete şi peceţi purtând numele lui Aha.

Dacă Aha a guvernat de la Memphis rămâne o ipoteză, deoarece faraonul era mult mai legat de teritoriul sudic al Egiptului, în special de zona Abydos-lui. Descoperirea la Saqqara a unei mastabale de dimensiuni mari, atribuită de T. Wilkinson unui frate sau unei rude apropiate a lui Aha, nu ni se pare o dovadă certă că Aha ar fi administrat Egiptul de la Memphis. De Abydos sunt legate şi principalele surse care dezvăluie practicarea unor culte din timpul domniei sale.

Astfel, pe o etichetă de ebonită, descoperită la Abydos, apare înregistrată o „vizită“ regală în Deltă. Pe acelaşi obiect, în registrul 2, desluşim figura unui taur, despre care nu credem că îl reprezintă pe Apis, ci mai degrabă este în strânsă legătură cu un cult al taurului sacru de la Buto.

Pe o etichetă fragmentară a lui Aha, descoperită tot la Abydos, se poate documenta practicarea sacrificiului uman. Pe plăcuţă apare figura unui prizonier legat şi sacrificat, iar cel care înfige un pumnal în pieptul lui este un preot. Sângele curs este captat într-un vas aşezat între cei doi, adică între prizonier şi preotul oficiant. Pe baza acestei singure dovezi nu se poate stabili cu certitudine dacă avem de-a face cu un rit mai mult sau mai puţin răspândit, în orice caz pare a fi o reminiscenţă a sacrificiului uman, având un substrat african vechi.

Pe o etichetă provenită din mormântul reginei-mame Neithhotep de la Naqada, care înregistrează şi propoziţia nebti men (v. mai sus), în acelaşi rând 1 apare şi prototipul bărcii henu a zeului Sokaris, ambarcaţiune care, în cazul de faţă, se află în strânsă legătură cu celebrarea unui rit agrar.

Deşi nu putem reconstitui cu siguranţă decât anumite episoade ale domniei lui Aha, trei aspecte ni se par însă importante. În primul rând, de numele lui Aha se leagă şi apariţia „primului“ obiect de faianţă din istoria Egiptului, de fapt un fragment dintr-un vas de dimensiuni mai mari. Atunci au luat naştere primele „colonii“ egiptene de pe coasta libaneză, în special la Byblos, de unde Aha importa conifere ( numite în inscripţii prin termenul meru, care ulterior va fi folosit pentru a denumi „cedrul“), uleiuri şi răşini. A treia „inovaţie“ importantă se leagă de complexul mortuar al lui Aha de la Abydos, unde apar şi 34 de morminte adiacente, probabil ale colaboratorilor săi fideli.

Sursa: Miron Cihó, Lexiconul Faraonilor

Tagged with: , ,
Postat in Istorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Introduceţi adresa dvs. de email pentru a vă abona la acest blog şi o să primiţi notificări de postări noi prin email.

Alătură-te altor 246 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: